Cine Sunt EU cu Adevărat?

Personajul meu este ceea ce sunt cu adevărat, în timp ce reputația mea este doar ceea ce alții cred că sunt. Întrebarea Cine sunt cu adevărat? Este atunci când nimeni nu se uită la mine, când sunt eu cu mine și sunt atentă la adevăratul personaj din spatele măști. Atunci când nimeni nu mă privește, pot analiza ceea ce fac și ce gândesc chiar dacă mi se pare banal. Așa descopăr Cine sunt și mă întreb: Cum pot fi mai bună? Integritatea mea personală este determinată de ceea ce spun și fac, atunci când sunt singură și nimeni nu mă privește. Integritatea este busola internă și cârma care mă direcționează spre locul unde știu că ar trebui să merg, atunci cand tot ceea ce mă înconjoară, mă împinge cu totul într-o altă direcție. Reputația este altceva decat Integritatea mea, reputația mea este percepția publică, sunt opiniile celorlalți în legătură cu mine, ceilalți îmi determină reputația, însă numai eu îmi pot determina Integritatea, care este esențială pentru tot ceea ce fac, este fundamentul încrederii în proprii mei ochi, în ochii celorlalți și în ochii Universului. Cine sunt Eu, dincolo de presupunerile și măștile pe care le port? Sunt aceeași persoană cu ceea ce le arăt celorlalți? Afișez personaje diferite, în împrejurări diferite. Un personaj la locul de muncă, unul între prieteni, unul în viața de cuplu, fie că recunosc sau nu, conștientizez sau nu, în mine este o provocare între cele două laturi ale mele, cea care societatea vrea să fie și cea care sunt eu cu adevărat, cand nimeni nu este de față. Când conștientizez asta, vreau unificarea lor și mă întreb în mod constant: Cine sunt Eu cu adevărat? Atunci când îmi dau seama că sunt o ființă divizată între Cine sunt cu adevărat și cine vreau să par a fi în fața celorlalți, Sufletul meu se deschide în fața posibilităților de a identifica busola morală a Integrității. În sufletul meu adevărul nu poate fi ascuns. De ce trăim cu această divizare? Pentru că fiecare ființă este alcătuită din lumini și umbre, fiecare om ascunde o parte așa zis întunecată , un secret care trebuie bine păstrat. Fie că accepți sau nu, latura ta întunecată este Identitatea ta preferată, oricât de depravată și pervertită ar fi, ceea ce ascunzi și ceea ce păstrezi aproape de sufletul tău este cel mai plăcut lucru pentru tine. Teama că dezvăluirea sau descoperirea acestui secret poate să aducă nesiguranță, disconfort sau marginalizare a generat o cultură a aparențelor. Trăim într-o societate în care domină cultura aparențelor. Ne străduim în permanență să proiectăm o anumită imagine pentru a acționa, comunica sau a se conecta cu ceilalți.

Rețelele de socializare au devenit mediul ideal de manifestare a măștilor personalității, selectăm și postăm doar fotografii pe care dorim ca ceilalți să-și bazeze percepțiile despre noi. Pe termen lung acest efort de a fi oricine altcineva decât Sinele tău autentic va fi total contraproductiv. Oricât de agreabil și admirabil ar fi rolul pe care îl faci, dacă nu provine din Sinele tău real, loc al adevărului și al sincerității absolute, nu îți va aduce niciodată un fel de beneficiu autentic. Oare chiar credem că ne reprezentăm pe noi înșine, cei care suntem cu adevărat și valorile în care credem? Da și nu este plăcut să fi pe placul tuturor și totuși încercăm să ne facem plăcuți tuturor. Deci, Da , ne pasă. Cea mai ușoară cale de a face pe plac celorlalți este să ne conformăm mediului și idealurilor lor. Viețile trăite în secret nu sunt pentru toată lumea, totuși vrem să facem pe plac tuturor, dacă este posibil. Este posibil numai descoperindu-i și păstrându-și identitatea reală. Dragostea și respectul față de ceilalți sunt elemente ale unui proces, în care intervin măștile, acesta devine unul absolut distructiv. Cuvintele deși limitative și mai ușor de manipulat decat sentimentele, au fost concepute pentru a reduce distanța dintre oameni și a arăta ceea ce dorim unii de la alții. Când zici cuiva: Să ai o zi superbă! Chiar îți pasă dacă acel cineva va avea o zi superbă? Sau faci asta doar pentru a beneficia de aprecierea de a fi o persoană drăguță? Suntem într-adevăr drăguți sau facem asta pentru a ne bucura de o favoare? Când suntem singuri, cât de des suntem preocupați de ziua superbă a cuiva? Îți pasă cu adevărat de oameni sau dorești ca ei să te perceapă ca pe o persoană atentă și drăguță? Deciziile pe care le luăm atunci când nu suntem recompensați sau lăudați în public, definesc cu adevărat ceea ce suntem cu adevărat. Poți face oricând un pas înapoi și evalua cum se schimbă comportamentul și acțiunile tale față de partener, familie sau prieteni, atât în prezența cât și în absența lor. Acționezi cu demnitate și respect în conformitate cu valorile tale, atât în prezența cât și în absența lor? Este ușor să împărtășești pe rețelele de socializare despre ceea ce crezi. Faci ceva în acest sens? Iei acțiune pentru schimbare? Cum se aliniază acțiunile și alegerile noastre cu ceea ce susținem public? Pur și simplu proiectăm ideea că suntem plini de compasiune, fără să susținem această idee. Cum adaugi tu valoare și întreabă-te dacă ești cu adevărat mândru de ceea ce faci? În concluzie: Cine suntem noi acum, că am aflat că momentele care ne definesc personalitatea reală sunt acelea în care facem și spunem lucruri în care nimeni nu ne vede? Suntem adevărul din spatele oricăror minciuni pe care le zicem vreodată, pentru a părea normali, pentru a ne încadra și a fi în siguranță. Suntem secretele pe care le ascundem și greșelile pe care le facem, reali suntem numai în acele momente în care singura recompensă pe care o primim este Alegerea de a face ceva fără alt motiv decât acela de a ne dovedi că putem Fi Extraordinari.

Cum pot fi mai bună? Cum putem fi mai buni?