Cei mai mulți oameni se sperie de singurătate. Aceștia se simt incapabili să trăiască fără un partener și speră că singurătatea lor va dispărea când vor trăi cu cineva. Însă doi oameni nefericiți nu pot deveni fericiți numai trăind împreună. Apare frica de a-l pierde din nou pe celălalt. Frica nu este un fundament al iubirii autentice.
A fi singur este o sarcină pe care fiecare om și-o impune la un moment dat, de care nu poate scăpa, pe care trebuie să o rezolve. Acest lucru nu înseamnă să devenim eremiți sau lupi\ lupoaice singuratici \singuratice. Această stare de a fi singur\ă nu este egală cu izolarea. Atunci când stăpânesti arta de a fi singur\ă înseamnă că ai o conștiință deschisă, o ființare-totală în Unul. În această conștiință ești legat de ceilalți și prin aceasta , de întreg, într-un mod foarte intens, care nu vine din gândire, ci cuprinde toate domeniile ființei. Abia atunci poți fi autonom. Abia atunci Iubirea autentică va fi posibilă.
Partenerul ideal îl poți întâlni în momentul în care tu însuți\însăți ai devenit partenerul ideal. Marea mea iubire poate fi întâlnită atunci când am găsit-o în mine. Atunci când nu mai am nevoie de ea în exterior, o pot face posibilă,pot atrage prin legea rezonanței. Sensul unui parteneriat este ca celălalt să mă confrunte cu lipsurile mele, cu scopul de a-mi arăta unde nu sunt complet sănătos. Când rămân lângă cel pe care îl iubesc, ar trebui să mă ducă până la urmă la mine însumi\însămi. Astfel, partenerul pe care îl am este partenerul ideal pentru mine și eu pentru el. Împreună mergem pe drumul către noi înșine. Cel mai mare noroc nu este să primesc cât mai multă dragoste de la partenerul meu, ci să îmi optimizez propria capacitate de a primi și de a dărui iubire.
Atata vreme cât eu însumi\însămi nu iubesc, sufletul meu este gol. De aceea, scopul unui parteneriat nu este perechea plină de iubire, în care partenerii nu pot trăi unul fără celălalt, ci, în cazul ideal, întregul format din doi oameni, care prin celălalt și cu celălalt au devenit ”vindecați”. Ei nu mai au nevoie unul de celălalt, pentru că toate aspectele celuilalt au fost incluse în sine.
Pașii spre Iubirea Autentică.
Primul pas pe care îl faci spre iubirea autentică este de a te întoarce către celălalt fără condiții, trăind astfel foarte multă bucurie și fericire, încât apoi să nu te mai întrebi ce primești. Dacă primești ceva este un cadou. Dacă vreau să fiu fericit\ă în dragoste, trebuie să rezolv două aspecte: frica de a nu fi iubit îndeajuns și dorința de a-l avea pe celălalt. Căci acela ce se teme și dorește să posede totul va pierde totul până la urmă.
Dacă dragostea mea este consistentă, ea are nevoie de trei premise.
❁ Uimire.
❁ Un scop comun,care entuziasmează ambii parteneri.
❁ Înțelegere.
Dacă vreau să recunosc adevărata Iubire trebuie mai întâi să-l recunosc pe Dumnezeu în om, în toți oamenii. Iubirea adevărată nu are limite. Nu pot iubi pe cineva și exclude pe altcineva din iubirea mea.
Iubirea este simplă, circulă prin mine și mă împlinește. Numai din această infuzare interioară și din recunoașterea lui Dumnezeu în toți apare ”iubirea pentru toți” care nu mai exclude pe nimeni. Această iubire adevărată este conectarea pe aceeași frecventa cu unicitatea zeitătii, cu UNUL în toți.
Nu trebuie să învăț să iubesc, ci trebuie să permit ca iubirea, care mă reprezintă cu adevărat, să poată curge liberă. Trebuie să scap de piedicile și blocajele, astfel încât iubirea să se poată manifesta în mine și să poată apărea ca viață. Atunci când iubesc cu adevărat,iubirea se manifestă prin mine. Iubirea este de fapt ființa noastră. De aceea nu este nevoie și nu o putem învăța în nici un fel,ci trebuie doar să o permitem.
Ajung la iubire în măsura în care eu sunt mai mult eu însumi\însămi, în măsura în care ”mă reîntorc la mine”,precum UNUL care nu are conștiință,care se reîntoarce în sine. Acest lucru se întâmplă deoarce încetez să vreau să fiu diferit. Incetez să vreau să înfăptuiesc un ideal și recunosc că am fost intenționată exact așa, și că doar astfel îmi pot umple locul și îmi pot rezolva sarcina. Nu trebuie să mă schimb,ci doar să fiu eu însămi\însumi. Abia atunci când mă voi elibera de închipuirile celorlalți voi putea începe să trăiesc viața cu adevărat. Abia atunci îmi voi putea asuma felul de a fi și îl voi putea accepta.
Abia atunci voi începe să mă iubesc și voi deveni astfel capabilă să îi iubesc și pe alții.
Comentarii